[ Din considerentele Deciziei CCR nr.102/2013 ] :

Curtea observă, raportat la susţinerile autorului excepţiei, că la nivelul instanţelor judecătoreşti apare problema incidenţei prevederilor art.102 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit cărora “funcţionarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică. Demisia nu trebuie motivată şi produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrare”.

Demisia, potrivit art.102, produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrarea sa, acesta fiind un termen maximal stabilit în beneficiul ambelor părţi. Într-o interpretare raţională, se poate concluziona că nimic nu împiedică părţile ca, prin acord, să se ajungă la un termen mai scurt sau chiar la renunţarea la termen în totalitatea sa.

Totodată, Curtea reaminteşte că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art.147 alin.(4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Set your Twitter account name in your settings to use the TwitterBar Section.